Pierderea statutului său planetar în 2006 a avut loc când Uniunea Astronomică Internațională (IAU) a redefinit criteriile pentru clasificarea unei planete. Prin urmare, un obiect din sistemul solar devine o planetă dacă îndeplinește trei condiții principale recent definite:
- Trebuie să orbiteze în jurul Soarelui. Pluto îndeplinește acest criteriu deoarece traiectoria sa se învârte în jurul Soarelui.
- Forța gravitațională determină obiectele să fie atrase unele către altele și, datorită greutății lor, tind să formeze forme sferice și să devină planete. Astfel, Pluto se încadrează și aici, deoarece este suficient de mare pentru a fi format o formă asemănătoare unei sfere.
- Niciun alt corp ceresc nu ar trebui să împărtășească aceeași orbită cu el. Pluto nu îndeplinește această condiție. Cu alte cuvinte, există numeroase alte corpuri cerești în planul orbital al lui Pluto în Centura Kuiper.
Ultimul principiu a dus la retrogradarea lui Pluto la statutul de „planetă pitică”, o nouă categorie introdusă de IAU.
Prin „curățarea” unei orbite, aceasta înseamnă că, în timp, va deveni corpul dominant gravitațional în calea sa orbitală în jurul Soarelui, printre altele care fie sunt atrase sau acumulate (legate) de obiecte mai mici, le împing afară din propriile orbite și, în alt mod, le îndepărtează din căile lor. În acest fel, „o planetă efectiv 'curăță'” toate masele minore și resturile din apropierea locului în care se învârte.
Planetele clasice, precum Pământul, Jupiter sau Marte, și-au curățat orbitale de-a lungul miliardelor de ani și au devenit obiecte dominante în zonele orbitale corespunzătoare. Diferența dintre masa acumulată de acestea și toate celelalte obiecte aflate în apropiere a fost semnificativă – acestea erau mult mai masive decât orice alte obiecte situate în sferele lor de influență.
Cu toate acestea, spre deosebire de aceste două planete pitice, Pluto nu a reușit să-și curețe complet orbita, deoarece există numeroase corpuri mici de gheață, inclusiv planete pitice, care se mișcă împreună cu el în interiorul Centurii Kuiper. Astfel, este considerat o planetă pitică, dar nu o planetă adevărată.
Dacă condiția de a curăța orbita altor obiecte nu ar exista, câteva dintre actualele planete pitice ar putea fi clasificate ca planete. Iată câteva exemple:
Eris
Eris este unul dintre cele mai mari obiecte din Centura Kuiper, chiar mai mare decât Pluto și, de asemenea, aproape sferic. Eris ar fi cel mai probabil considerat o planetă dacă premisa curățării orbitei ar fi fost exclusă.
Haumea și Makemake
Aceste două obiecte au, de asemenea, forme rotunjite și au dimensiuni considerabile printre toate lucrurile găsite în Centura Kuiper. Utilizarea acestui criteriu va indica, prin urmare, că ele nu îndeplinesc anumite criterii pentru a fi considerate fie Eris, fie Pluto, dar se pot încadra cu ușurință în alte două.
Așadar, dacă UAI nu ar fi inclus condiția ca orbita să fie liberă în definiția unui planet, mai multe corpuri din sistemul nostru solar ar fi fost recunoscute ca planete. Această schimbare a făcut posibilă clasificarea mai precisă și distincția între membrii majori și corpurile cerești minore din Sistemul nostru Solar.
Dacă Pluto ar trebui să își păstreze fostul statut de planetă sau să devină o planetă pitică a fost întotdeauna discutat de astronomi și pasionați de astronomie. Prin includerea din nou a lui Pluto, există unii experți care sunt optimiști că este nevoie de schimbarea sau lărgirea unor astfel de definiții referitoare la ceea ce este o planetă.
Schimbările în clasificările astronomiei corpurilor cerești apar printr-un consens al oamenilor de știință bazat pe descoperiri și constatări. În cazul în care suficienți membri ai Uniunii Astronomice Internaționale (UAI) ar fi de acord că schimbările sunt necesare, ar putea redeschide deliberările privind criteriile pentru clasificarea planetelor. Până atunci, Pluto va rămâne clasificat ca o planetă pitică.