Fortăreața Sfântul Lawrence Dubrovnik (Fortăreața Lovrijenac) este situată la vest de orașul vechi din Dubrovnik. Este așezată pe o stâncă impresionantă de 37 de metri înălțime și, datorită poziției sale strategice, este adesea denumită "Gibraltarul Dubrovnikului." Simbolizează libertatea și secolele de rezistență împotriva încercărilor Republicii Venețiene de a cuceri Dubrovnikul. Fortăreața a apărat orașul atât de pe mare, cât și de pe uscat și este singura fortăreață din Dubrovnik situată în afara zidurilor orașului. Astăzi, găzduiește nunți și spectacole teatrale și este o atracție turistică populară.
Istoria Fortăreței Sfântul Lawrence Dubrovnik
Ostilitatea și rivalitatea cu Republica Venețiană marchează istoria Dubrovnikului. Pentru a controla Dubrovnikul și a-l cuceri mai ușor, venețienii au conceput un plan viclean de a construi o fortăreață pe locul actualei Fortărețe Sfântul Lawrence. Cu toate acestea, Dubrovnikul a descoperit planul lor și a decis să acționeze rapid. Cetățenii din Dubrovnik au construit fortăreața în doar trei luni, iar când navele venețiene au sosit pline de materiale pentru construcția lor, au găsit fortăreața deja ridicată. Neavând altă opțiune, s-au întors la Veneția cu mâinile goale.
Se crede că fortăreața a fost construită între 1018 și 1038, cu prima mențiune scrisă datând din 1301 într-un document care numea unul dintre castelanii săi. Fortăreața originală avea probabil o formă triunghiulară neregulată, cu acces printr-un pod mobil și avea o înălțime de șapte metri, cu creneluri. Pe lângă camerele pentru garnizoană, fortăreața găzduia și Biserica Sfântului Lawrence, numită după sfântul al cărui nume îl poartă fortăreața. Biserica era îngrijită de femei devotate din Al Treilea Ordin al Sfântului Francisc, cunoscute sub numele de tertiare, care aveau camerele lor în fortăreață.
De-a lungul secolelor, fortăreața a fost continuu consolidată și extinsă. Un șanț a fost săpat pe partea nordică, traversat de un pod mobil. Este consemnat că în 1464, zidurile de vest și nord au fost semnificativ întărite în puncte ajungând până la 12 metri în grosime. Interesant este că zidurile care dau spre mare au până la 12 metri grosime, în timp ce cele care dau spre golf și oraș au doar 60 cm grosime. Chiar și în grosimea zidurilor, se poate vedea cât de înțelepți erau cetățenii din Dubrovnik și cât de atent au considerat fiecare detaliu pentru a păstra libertatea Republicii lor, care avea mulți dușmani. Zidurile care dau spre oraș au fost menținute subțiri astfel încât, în cazul în care fortăreața ar fi căzut în mâinile inamicului, Dubrovnikul să poată distruge ușor zidurile subțiri cu tunurile și să recucerească fortăreața din celelalte turnuri ale orașului.
Fortăreața are o formă triunghiulară. În jurul atriumului central de la parter se află camere destinate cazării garnizoanei, depozite pentru arme și alte provizii. Deasupra, există încă trei niveluri cu terase deschise și ziduri de apărare cu creneluri. Fortăreața adăpostește o nișă cu o statuie a Sfântului Blaise din 1559, opera sculptorului din Dubrovnik de origine franceză, Jacob de Spinis, și a sculptorului local din Korčula, Vicko Lujev.
Fortăreața Sfântul Laurențiu este faimoasă pentru inscripția în latină de deasupra intrării, "Non bene pro toto libertas venditur auro," care se traduce prin "Libertatea nu se vinde pentru toate comorile lumii."
Fortăreața are o sursă constantă de apă potabilă. În interiorul fortăreței se află o cisternă care conține apă dintr-un izvor de pe stâncă. La fel ca restul Dubrovnikului, fortăreața a fost grav avariată în marele cutremur din 1667. Reparațiile au durat până la sfârșitul secolului al XVII-lea, când fortăreața a căpătat forma sa actuală.
Odată cu intrarea trupelor lui Napoleon în Dubrovnik în 1806, decretul lui Napoleon a abolit oficial Republica Dubrovnik în 1808. După înfrângerea lui Napoleon, teritoriul fostei Republici a devenit parte a Monarhiei Habsburgice. Sub stăpânirea austriacă, Dubrovnik și-a pierdut statutul de oraș-stat independent și a devenit un oraș obișnuit în cadrul Monarhiei Habsburgice. Acest lucru a afectat și soarta Fortăreței Sfântul Laurențiu.
Armament și Tunul Șopârla
Fortăreața era echipată cu numeroase tunuri și alte arme. Austriecii au transferat tunurile din Dubrovnik în Austria, iar majoritatea au ajuns la turnătorii. Până în 1814, cel mai faimos tun din Dubrovnik, cunoscut sub numele de Șopârla datorită patinei sale verzi, se afla la cel mai înalt nivel al fortăreței. Șopârla era o capodoperă a meșterului clopotar și tunar Ivan Krstitelj Rabljanin.
Se crede că tunul a fost fabricat în jurul anului 1537. Era un tun impresionant, cântărind aproximativ 6 tone, bogat ornamentat. Datorită dimensiunii și greutății sale mari, austriecii nu au putut să-l îndepărteze din fortăreață, așa că au decis să-l coboare pe zidurile și stânca fortăreței pe o plută. Totuși, frânghiile s-au rupt, iar tunul a căzut în mare sub fortăreață. În ciuda încercărilor de a localiza tunul, acesta nu a fost găsit niciodată. Conform poveștilor, tunul a fost vizibil în mare timp de câteva decenii după aceea.
Se consemnează, de asemenea, că după marele cutremur din 1667, tunul Lizard a salvat Dubrovnikul de invadatori. În locul unde cutremurul a avariat cel mai mult zidurile Dubrovnikului, două galere venețiene au început să debarce trupe. Pero Ohmućević, comandantul Fortăreței Sfântul Laurențiu la acea vreme, a deschis focul asupra venețienilor cu tunul Lizard. Temându-se de puterea tunului puternic, venețienii au fugit spre Gruž și apoi înapoi în Veneția.
Fortăreața Sfântul Laurențiu și Dubrovnikul sub stăpânire austriacă
În 1886, austriecii au transformat fortăreața într-o cazarmă. Podul mobil de la intrare a fost cimentat, ambrazurile pentru tunuri au fost transformate în ferestre mari, iar pe fortăreață a fost construit un coteț de porumbei. Armata a rămas în fortăreață până în 1907, după care fortăreața a fost închiriată unei companii hoteliere care trebuia să o transforme într-un hotel. Acest lucru a cauzat o mare nemulțumire în rândul cetățenilor, iar în 1908, fortăreața a fost predată Societății pentru Promovarea Intereselor Dubrovnikului.
Fortăreața Sfântul Laurențiu din Primul Război Mondial până în prezent
Fortăreața a fost restaurată, iar unele adăugiri au fost eliminate în pregătirea pentru istoricul Congres PEN Internațional de la Dubrovnik din 1933. O parte din conferință a avut loc la fortăreață. Cu această ocazie, a fost construită o a doua scară estică și au fost plantați pini la baza fortăreței.
Din 5 aprilie 1911 până la începutul Primului Război Mondial, tragerea unui tun din fortăreață marca prânzul. Această practică nu a fost reluată după Primul Război Mondial.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fortăreața a fost folosită ca închisoare. Interiorul a fost împărțit în celule mai mici. Imediat după război, fortăreața a fost restaurată la starea sa anterioară.
Festivalul de Vară din Dubrovnik
Din 1950, Dubrovnik găzduiește Festivalul de Vară din Dubrovnik. Acest festival unic îmbină artele de top cu atmosfera istorică a Dubrovnikului. Festivalul oferă o varietate de programe culturale în locații spectaculoase, promovând valorile artistice naționale și internaționale. De-a lungul anilor, festivalul a devenit o destinație esențială pentru iubitorii de artă și cultură și este vital pentru identitatea culturală a Dubrovnikului și a Croației. Spectacolele de teatru au loc la Fortăreața Sfântul Laurențiu.
Nunți la Fortăreața Sfântul Laurențiu
Nunțile la Fortăreața Sfântul Laurențiu sunt populare datorită valorii sale istorice și culturale, frumuseții naturale spectaculoase, atmosferei romantice și exclusivității. Locația oferă o combinație unică de istorie, lux și intimitate, fiind locul perfect pentru cuplurile care caută o nuntă de neuitat și plină de farmec.
Fortăreața Sfântul Laurențiu ca Red Keep în seria Game of Thrones
Fortăreața Sfântul Laurențiu a câștigat o faimă internațională suplimentară ca unul dintre locurile cheie de filmare pentru seria Game of Thrones, unde a întruchipat Red Keep din King's Landing.
Red Keep în „Game of Thrones” este reședința regală centrală din King's Landing, capitala celor Șapte Regate. A servit ca sediu al puterii politice în Westeros și a fost casa regilor din dinastiile Targaryen, Baratheon și Lannister. Red Keep este locul unde au fost luate cele mai importante decizii politice și unde au avut loc ceremonii, consilii și intrigi.
Fortăreața Sfântul Laurențiu este o destinație turistică populară în Dubrovnik
Fortăreața Sfântul Laurențiu merită vizitată pentru semnificația sa istorică și arhitectura impresionantă. Este așezată pe o stâncă de 37 de metri înălțime și oferă priveliști panoramice incredibile ale Mării Adriatice și ale Orașului Vechi din Dubrovnik. Ca unul dintre simbolurile apărării Republicii Dubrovnik, Fortăreața Sfântul Laurențiu deține o istorie bogată și păstrează cu mândrie amintiri ale libertății orașului, encapsulate în inscripția, "Libertatea nu se vinde pentru toate comorile lumii." Vizitatorii pot savura atmosfera istorică în timp ce explorează fortăreața și numeroasele sale colțuri.
Vizitarea Fortăreței Sfântul Laurențiu
Vizitele turistice la Fortăreața Sfântul Laurențiu sunt posibile între orele 8:00 și 18:30. Este necesar un bilet pentru a intra în fortăreață. Biletele pot fi achiziționate la intrare sau online prin webshop. Nu sunt necesare rezervări. Prețul biletului pentru adulți este de 15 €, iar copiii intră gratuit.
În plus, dacă ați achiziționat un bilet pentru zidurile orașului Dubrovnik, acel bilet include și vizitarea Fortăreței Sfântul Laurențiu. Prețul biletului pentru adulți pentru ambele, zidurile orașului și Fortăreața Sfântul Laurențiu, este de 35 €. Copiii sub 7 ani intră gratuit, iar copiii între 7 și 18 ani plătesc 15 €.
Dacă ați achiziționat un bilet pentru Fortăreața Sfântul Laurențiu, dar doriți să vizitați zidurile orașului Dubrovnik, puteți plăti diferența la intrarea în zidurile orașului.
Dubrovnik Pass oferă intrare gratuită la Fortăreața Sfântul Laurențiu și zidurile orașului. Verificați această ofertă, care oferă, de asemenea, intrare gratuită la aproximativ 10 alte locații, transport public gratuit și numeroase reduceri.